14.10.2016

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Luna octombrie în 14 zile: pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea nouă.


În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maica Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 360 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune ca mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parasheva, prăznuită pe 26 iulie în calendarul ortodox, este cunoscută în popor cu numele “Sfânta Vineri” (Paraschevi înseamnă vineri în limba greacă), Cuvioasa Maica Parascheva a fost numită, mai cu osebire în Moldova, “Vinerea Mare”. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, ci și în toată România.
 

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivat (azi Boiados), pe tărâmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, Istambulul de azi, pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și foarte credincioși, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune. Un frate al ei s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop pentru evlavia și pentru cultura sa.
 

Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părintească. Se spune că pe când avea 10 ani, la biserică a auzit citindu-se cuvântul evangheliei: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu, 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor, fără să țină seamă de mustrările părinților.
 

Deși viața ei pământească a fost de numai 27 de ani, râvna sfântă și dragostea de Dumnezeu i-au adus cununa sfințeniei. A îmbrăcat haina monahală de timpuriu, într-o mănăstire din Constantinopol și a dus viață neprihănită, înfrumusețăndu-și sufletul prin virtuți, în chip deosebit prețuind milostenia, rugăciunea și postul. Cu binecuvântare s-a dus la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului, unde a ramas 5 ani, iar după aceea a plecat în Țara Sfântă. Cu poruncă de Sus s-a reîntors în Epivat, de unde Împăratul Hristos a chemat-o întru odihna sa veșnică.
 

După aproape 200 de ani, printr-o întâmplare minunată, a fost găsit trupul său neputrezit. A fost canonizată de Patriarhia din Constantinopol, iar cinstitele ei moaște au fost aduse cu evlavie, mai întâi în biserica Sfinții Apostoli din Epivat, apoi la Târnovo (Bulgaria), Belgrad (Serbia) și Constantinopol.
 

În anul 1641, voievodul Vasile Lupu al Moldovei a primit în dar de la Patriarhia Ecumenică racla cu moaștele Sfintei Parascheva. Aceasta a fost așezată în biserica ieșeană Sf. Trei Ierarhi, iar din anul 1889 se află în Catedrala Mitropolitană din Iași.
 


Credincioșii de pe tot cuprinsul țării vin să-și plece genunchii în fața raclei cu cinstitele moaște ale Cuvioasei Maici Parascheva, mulțumind pentru ajutorul și binecuvântarea primite ca răspuns al rugăciunilor lor.
 

Și în biserica noastră ne închinăm și sărutăm cu evlavie mantia ce a îmbrăcat sfintele sale moaște în anul jubiliar 2000, cu nădejdea femeii care s-a vindecat doar atingând poala hainei Mântuitorului.
 

Tropar: “Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.”
 

Acatistul Sfintei Cuvioasei Parascheva…