31.12.2017

La colindat în Parohie!

171220-la-colindat-99

Mitropolitul Bartolomeu Anania:
 

Iubiții mei, colindele sunt premergătoare Crăciunului așa cum înainte de apariția Mântuitorului la predică a apărut Ioan Botezatorul care I-a pregătit terenul, i-a pregătit pe oameni ca să-L primească pe Iisus și mesajul său. Sfânta Fecioară Maria a primit vizita unui înger atunci când i-a binevestit că va deveni mama Fiului lui Dumnezeu. La Paști noi avem Săptămâna Patimilor, care precede sărbătoarea propriu-zisă a Învierii Domnului, și în care avem în biserici slujbe speciale care se numesc Denii și care ne pregătesc, paralel cu spovedania, ne pregătesc de marele praznic.
 

Acest rol îl au colindele în viața noastră creștin-ortodoxă și românească – ne pregătesc sufletele pentru marele praznic al Nașterii Domnului. De aceea ele sunt pregătite și sunt prezentate cu mult înainte de sărbătoare, cam de la Sfântul Nicolae, atunci începe sezonul acestor colinde.
 

Colindele, așa cum știm, sunt creația poporului, le avem de foarte foarte multe generații și de aceea de câte ori ascultăm vibrează în noi rădăcinile. Suntem împrospătați și simțim că suntem niște verigi între trecut și viitor.
 

Colindele sunt de obicei ale copiilor. Ei sunt cei care le-au înregistrat primii, le-au purtat pe ulițe. Occidentalii au cântece de Crăciun care se cântă în concerte, în săli de concerte, dar mai cu seamă în familii, în preajma pomului de Crăciun. Foarte rar se umblă pe ulițe. La noi colinda vine de la a colinda. A colinda înseamnă a merge din casă în casă, uneori cu o țintă precisă, alteori fără o țintă precisă… a colindat satul, adică a mers și a făcut vizite de scurtă durată la toți, așa încât la noi, colinda este un spațiu deschis în care copiii, de obicei copiii si tinerii, vestesc pe Mântuitorul Hristos.
 

Cei care cântă colindele sunt purtători de Hristos. Ei spun Sculați boieri, boieri mari, Sculați voi români plugari, Că vă vin colindători, Noaptea pe la cântători, Și nu vă aduc nici un rău, Ci vă aduc pe Dumnezeu… dar nu e simplu ca vă aduc pe Dumnezeu, de ce?, să vă mântuie de rău. Așadar colinda are o finalitate, are un scop, copiii sunt hristofori, adică purtători de Hristos si prin aceasta gazda îl primește pe Hristos și-i devine sălaș. E foarte frumos acest sentiment al nostru, al românilor, ca el, creștinul, să devină gazda lui Dumnezeu. De obicei Dumnezeu este gazda omului. Aici în biserică, ne așezăm la Liturghie, este casa Domnului, casa lui Dumnezeu, El este gazda, noi suntem oaspeții, suntem invitații săi, răspundem la o chemare.
 

Ei bine, colinda face ca omul să devină gazda lui Dumnezeu și în privința aceasta mi-am amintit de un colind care nu se cânta, nici nu știu dacă are o melodie, pe care eu l-am publicat cu ani în urmă într-o carte și care a fost cules din Țara Loviștei, acea regiune subcarpatică din nordul județului Argeș, și în care gazda este cea care îl primește pe Dumnezeu și dacă memoria mă ajută, cel puțin a doua jumătate a colindului sună așa: Și-L aștept pe Dumnezeu, Să mi-L ospătez și eu, Cu vin roșu ovășit, Dumnezeu fie sosit. Intră în casă după-masă, Găsind casa masa-ntinsă, Și pe masă vatra plină. Și ședea, și ospăta, Și ședea azi, și ședea mane, Saptamâna, luna plină. Dacă luna se împlineară, Dumnezeu afar ieșară, Sus la cer se ridicară, Lasa-n casă sanatate, Și în curte bogătate. Acestea sunt versurile acestui splendid colind care supraviețuiește de secole.
 

Dumnezeu este primit de gazdă și ospătat așa cum Avraam i-a ospătat pe cei trei îngeri care nu erau altceva decât cele trei persoane ale Sfintei Treimi, lângă stejarul Mamvri. Ospățul nu este mâncare și băutură cât este simbolul și tăria comuniunii dintre persoane. Ei bine, crestinul, din colind, se pregatește să-l primească pe Dumnezeu cu masa întinsă… dar la ce ora?, intră în casă după-masă, pentru că în tradiția autentic țărănească masa în cele trei zile de Crăciun nu se ridică, stă tot timpul pregatită pentru ca oricare vine de pe drum, rudă sau prieten, este imediat așezat la masă și ospătat. Așadar Dumnezeu intră în casă după-amiază, găsind în casă masa întinsă și pe masă vatra plină. Și ședea… cât ședea?, o zi, doua, o săptămână, o lună. Să nu uităm colindele încep la Sfântul Nicolae, la 6 decembrie, și se încheie la Bobotează, la 6 ianuarie, practic la Sfântul Ion. Durata colindelor este de 30 de zile, de o lună, atât stă Dumnezeu în casa creștinului. Pentru ca după aceea, Dumnezeu iese din casă și se ridică la cer, adică de unde a venit. Dacă luna se împlineară, Dumnezeu afar ieșara, Sus la cer se ridicară. Și să observăm un lucru – colindul îl prezintă pe oaspete la singular, Dumnezeu fie sosit, dar când pleacă e la plural, Dacă luna se împlineară, Dumnezeu afar ieșara, Sus la cer se ridicară.… ca și când în cursul acestei vizite s-ar fi făcut revelația Sfintei Treimi. Dumnezeu intră ca o singură persoană și iese ca trei, ceea ce e de o mare frumusețe si de o mare adâncime. Gândiți-vă că acest colind nu-i făcut de cărturari, ci e făcut de țărani.
 

Să pregătim cum se cuvine Nașterea Domnului în care să încercăm să fim gazdele bune ale lui Dumnezeu!