01.04.2018

Floriile

180401-Floriile-59
 

Toţi care sunt în pelerinaj şi poartă în inimile lor credinţa şi iubirea lui Lazăr sunt prietenii Lui. Deci, toţi pelerinii au astăzi calitatea de prieteni ai lui Iisus Hristos, Cel care a plâns ca om, dar a strigat ca Dumnezeu: Lazăre vino afară! şi mortul înfăşurat în giulgiu s-a ridicat, deşi el murise cu patru zile înainte.
 

Iisus plânge la moartea fiecăruia dintre noi care devenim prietenii Lui prin credinţa în El, prin rugăciuni adresate Lui, prin prietenia arătată Lui şi prin ascultare faţă de El.
 

Învierea pe care Hristos o va da tuturor la sfârşitul veacurilor se deosebeşte de învierea lui Lazăr pentru că acesta a fost readus la viaţa biologică pământească şi după o vreme a murit ca toţi oamenii. Dar învierea lui Hristos pe care ne-o va dărui la sfârşitul veacurilor va fi identică cu Învierea Sa din morţi, şi anume eliberarea de moarte pentru totdeauna, eliberarea de procesul compunerii şi descompunerii, eliberarea de pământul acesta vechi şi intrarea într-un cer şi pământ nou.
 

Învierea este El, Hristos, care ne dăruieşte viaţa Lui, pentru că învierea lui Hristos nu înseamnă revenirea la viaţa pământească amestecată cu suferinţă şi coruptibilitate sau stricăciune, ci Învierea lui Hristos înseamnă trecerea spre o altă viaţă, cea fără de moarte.
 

Toţi oamenii sunt trecători, deoarece nu au cetate stătătoare aici, ci sunt îndreptaţi spre Împărăţia Cerurilor. Pelerinul este un călător trecător prin lumea aceasta. Câtă lumină am răspândit, câte flori ale credinţei am cultivat, câte flori ale faptelor ale milosteniei am oferit duhovniceşte, acestea sunt aspectele care contează cu adevărat.
 

(Părintele Patriarh Daniel, Pelerinajul de Florii, aprilie 2018)