08.10.2017

Cateheza despre “Rugăciunea inimii”

170913-Rugaciunea-Inimii-5
 

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune
 

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune. Și greutatea, și necazul, le preface în rugăciune. Orice i s-ar întâmpla, îndată începe: “Doamne Iisuse Hristoase…”. Dragostea este folositoare la orice, și la cele mai simple lucruri. De pildă, suferi de insomnie: să nu te gândești la somn. Să te scoli, să ieși afară, să vii iar în cameră, să te așezi în pat ca și prima dată, fără să te gândești dacă o să dormi sau nu. Să te concentrezi, să spui doxologia și apoi de trei ori “Doamne Iisuse Hristoase…”, și așa o să vină somnul.
 

Toate se pun în rânduială prin rugăciune. Dar trebuie să ai iubire, înflăcărare în rugăciune. Să nu ai neliniște, ci încredere în iubirea și în pronia lui Dumnezeu. Toate sunt înlăuntrul vieții duhovnicești. Toate se sfințesc, și cele bune, și cele grele, și cele materiale, și cele duhovnicești, și toate câte le faceți, spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Cum spune Apostolul Pavel? Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți (I Cor. 10, 31). Când ești în rugăciune, toate se fac cum trebuie. De pildă, speli farfuriile și nu spargi niciuna, nu faci pagube. Vine înlăuntrul tău harul lui Dumnezeu. Când ai harul, toate se fac cu bucurie, fără osteneală.
 

Când săvârșim neîncetat rugăciune, ne va lumina Dumnezeu ce să facem de fiecare dată, și în cele mai grele împrejurări. Ne va înștiința Dumnezeu înlăuntrul nostru. Va găsi Dumnezeu mijloace. Firește, putem însoți rugăciunea cu postul. Adică, atunci când avem o problemă serioasă sau o nedumerire, să punem mai întâi multă rugăciune și post. Și eu așa am facut de multe ori.
 

Iarăși, când înălțăm cereri pentru lume, să le spunem tainic, prin rugăciunea care se face întru ascuns (Matei 6, 6) și nu se vede. Multa împrăștiere nu ușurează rugăciunea. Lăsați telefoanele, comunicările și multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută, ce să facă strădaniile noastre? Rugăciunea, rugăciunea cu iubire. Îi ajutam mai bine de departe cu rugăciunea. Îi ajutăm în cel mai bun, în cel mai desăvârșit chip.
 

Când ne rugăm pentru ceilalți, să spunem “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”
 

Să vă rugați mai mult pentru ceilalți decât pentru voi. O să ziceți “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” și o să-i aveți totdeauna înlăuntrul vostru și pe ceilalți. Toți suntem fiii aceluiași Tată, suntem toți una; pentru aceasta, când ne rugăm pentru ceilalți, putem zice “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, și nu “miluiește-i”. Astfel îi facem una cu noi înșine.
 

Rugăciunea pentru ceilalți, atunci când este făcută lin și cu iubire adâncă, este dezinteresată și aduce un mare folos duhovnicesc. Aduce har și celui ce se roagă, și celui pentru care se roagă. Când aveți o iubire mare, iar această iubire vă mișcă spre rugăciune, atunci valurile iubirii voastre merg și-l influențează pe cel pentru care vă rugăți; creați în jurul lui un scut de apărare și-l înrâuriți, îl călăuziți spre bine. Văzând strădania voastră, Dumnezeu vă dă har bogat și vouă, și aceluia. Dar trebuie să murim pentru noi înșine. Ați înțeles? (…)
 

În viața mea, locul cel dintâi îl are rugăciunea. Nu mă tem de iad și nu mă gândesc la Rai. Cer numai lui Dumnezeu să miluiască întreaga lume și pe mine. Dacă rostesc cu ardoare “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, chiar și atunci când mă vizitează lumea, nu mă rup de rugăciune. Este același lucru. Mă rog, îi primesc pe toți cu Duhul lui Hristos, și sunt mereu gata să mă rog pentru lume. Mă străduiesc să-L iubesc pe Hristos. Acesta este scopul meu. Din pricina multelor mele boli, nu pot vorbi mult. Însă mai mult decât cuvintele, ajută rugăciunea. (…)
 

(Ne vorbește Părintele Porfirie, Viața și cuvintele)