09.04.2018

Hristos a înviat!

180407--Invierea Domnului-2

De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.
 

De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi.
 

Și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie. Și aceluia plătește, și acestuia dăruiește. Și faptele le primește. Și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.
 

Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru. Și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Citește mai departe…

07.04.2018

Joia Mare

180405-Joia-Mare-58

Cele douăsprezece Evanghelii din Sfânta și Marea Joi
 

Numai o singură dată pe an întâlnim aceste douăsprezece lecturi biblice într-o singură slujbă. De ce? Pentru că Biserica cea iubitoare de Hristos a voit să nu se piardă nimic din ceea ce Sfintele Evanghelii au scris despre Pătimirile şi despre Moartea Mântuitorului.
 

Când iubim foarte mult o persoană, iar ea moare în mod neaşteptat, printr-o moarte tragică, şi mai ales atunci când priveghem persoana respectivă, fiecare spune ceea ce ştie din împrejurările în care persoana iubită a trecut din lumea aceasta la viaţa de dincolo.
 

Tot aşa, Biserica a dorit să aducă în memoria fiilor ei tot ceea ce ştie, tot ceea ce s-a consemnat în scris despre suferinţele şi despre moartea Mântu­itorului. De aceea, una din lecturile de seară se repetă, dar şi atunci când se repetă, ceva nou, un detaliu necunoscut se adaugă în fiecare lectură.
 

Mulţimea sensurilor duhovniceşti este copleşitoare şi, în acelaşi timp, uimitoare. Fiecare Evanghelie ne aduce o taină în plus în ceea ce priveşte iubirea lui Dumnezeu. Trei lucruri însă revin în ceea ce numim noi comentariul liturgic sau cântările de la strană, care sunt o meditaţie selectivă asupra unor aspecte din cele douăsprezece Evanghelii. Citește mai departe…

01.04.2018

Floriile

180401-Floriile-59
 

Toţi care sunt în pelerinaj şi poartă în inimile lor credinţa şi iubirea lui Lazăr sunt prietenii Lui. Deci, toţi pelerinii au astăzi calitatea de prieteni ai lui Iisus Hristos, Cel care a plâns ca om, dar a strigat ca Dumnezeu: Lazăre vino afară! şi mortul înfăşurat în giulgiu s-a ridicat, deşi el murise cu patru zile înainte.
 

Iisus plânge la moartea fiecăruia dintre noi care devenim prietenii Lui prin credinţa în El, prin rugăciuni adresate Lui, prin prietenia arătată Lui şi prin ascultare faţă de El.
 

Învierea pe care Hristos o va da tuturor la sfârşitul veacurilor se deosebeşte de învierea lui Lazăr pentru că acesta a fost readus la viaţa biologică pământească şi după o vreme a murit ca toţi oamenii. Dar învierea lui Hristos pe care ne-o va dărui la sfârşitul veacurilor va fi identică cu Învierea Sa din morţi, şi anume eliberarea de moarte pentru totdeauna, eliberarea de procesul compunerii şi descompunerii, eliberarea de pământul acesta vechi şi intrarea într-un cer şi pământ nou.
 

Învierea este El, Hristos, care ne dăruieşte viaţa Lui, pentru că învierea lui Hristos nu înseamnă revenirea la viaţa pământească amestecată cu suferinţă şi coruptibilitate sau stricăciune, ci Învierea lui Hristos înseamnă trecerea spre o altă viaţă, cea fără de moarte.
 

Toţi oamenii sunt trecători, deoarece nu au cetate stătătoare aici, ci sunt îndreptaţi spre Împărăţia Cerurilor. Pelerinul este un călător trecător prin lumea aceasta. Câtă lumină am răspândit, câte flori ale credinţei am cultivat, câte flori ale faptelor ale milosteniei am oferit duhovniceşte, acestea sunt aspectele care contează cu adevărat. Citește mai departe…

18.03.2018

Corala “Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române

180318-Corala-Patriarhiei-1
 

În Duminica a patra din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scărarul, enoriașii parohiei noastre s-au bucurat de prezența Coralei “Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române. Corala a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie, fiind dirijată de Pr. Lect. Dr. Stelian Ionașcu.
 

Cu o vechime de peste 200 ani, Corala Patriarhiei Române reprezintă pentru modernitate mărturia evoluţiei muzicale polifonice la noi. Pupitrul corului a găzduit de-a lungul vremii nume de excepţie în dirijat şi compoziţie. Aceşti artişti au adus constant noi forme şi direcţii în evoluţia muzicii corale româneşti şi au pus mai presus de orice dragostea pentru muzică, religie şi societate.
 

Corala catedralei Patriarhiei Române îşi află originile în însuşi începutul fragil al coralisticii româneşti din Muntenia. Domnitorul Alexandru Ghica va aduce de la Silistra pe Arhimandritul Visarion, preot rus, cunoscător al notaţiei pe portativ, dar şi al limbii ruse şi române; acesta va alcătui primul cor la Bucureşti, în 1836. Era un cor bărbătesc, format din ostaşi, de aceea se va numi Corul cântăreţilor Ştabului Oştirii. Deşi funcţiona la Curtea Veche (Biserica Sfântul Anton), unde, credem că făceau repetiţiile, corul bărbătesc alcătuit de Arhimandritul Visarion era solicitat în dese rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici şi sărbători. Citește mai departe…

11.03.2018

Scoaterea Sfintei Cruci

180311-scoaterea-Sfintei-Cruci-2
 

Cu glasuri să strigăm și cu cântări să slăvim cinstita Cruce, sărutând-o și către ea să strigăm: Preacinstită Cruce, sfințește sufletele și trupurile noastre, cu puterea ta, și ne păzește nerăniți de toată vătămarea potrivnicilor, pe cei ce ne închinăm ție cu dreaptă credință.
 

Apropiați-vă să scoateți ape neîmpuținate, care se toarnă înaintea voastră prin harul Crucii. Iată că vedem pus înainte lemnul cel sfânt, izvorul darurilor cel adăpat cu sângele și cu apa Stăpânului tuturor, Care s-a înălțat pe ea de bunăvoie, și a înălțat pe oameni.
 

Întărirea Bisericii, puterea împăraților, lauda monahilor și mântuirea tu ești preacinstită Cruce. Pentru aceasta închinăndu-ne ție, ne luminăm astăzi inimile și sufletele cu dumnezeiescul har al Celui ce s-a pironit pe tine și a surpat puterea vicleanului și blestemul l-a ridicat. Citește mai departe…