19.04.2012

Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei.


Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos din județul Suceava și reasamblatã pe un teren al Ministerului Apãrãrii Nationale situat în strada Brașov, nr. 21C, sectorul 6. Citește mai departe…

27.11.2016

Întâlnire cu tinerii pe tema “Istoria creștinismului pe teritoriul țării noastre”

Miercuri, 30 noiembrie 2016, începând cu ora 18.00, îi invităm pe tineri la biserică unde vom vorbi despre “Istoria creștinismului pe teritoriul țării noastre”.
 

Îi așteptăm cu drag!

30.11.2016

Sfântul Apostol Andrei

Luna noiembrie în 30 zile: pomenirea Sfântului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.


Datori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.
 

Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.
 

Apoi şi cu putere de sus s-au îmbrăcat şi cu limbi de foc s-au îmbogăţit, făcîndu-se din pescari, apostoli şi din vînători de peşti, vînători de oameni, după cum însuşi Domnul le-a făgăduit, zicînd: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vînători de oameni. Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdînd bătăi, chinuri, vărsări de sînge şi moarte în fiecare zi. Citește mai departe…

27.11.2016

Cateheza despre “Veșnicia ascunsă într-o clipă”

Părintele Arsenie Papacioc:
 

Dar nu pentru trecutul tău grozav te mântuiești, ci pentru trăirea momentului. Se poate să faci un păcat de moarte și anulezi totul. Pentru că “în ce te va găsi moartea, în aceea te va judeca”. Sau poți să cazi într-o patimă și să te ridici într-o clipă, cu mare părere de rău și sigur, cu căință, cu smerenie. Chiar dacă mori în fiecare zi, și preț de o secundă, prin păcate sau neatenții, trebuie să înviezi în aceeași zi. Orice moarte trebuie urmată de o înviere, în fiecare zi!
 

Vă mai spun ceva: fiți atenți la secundă; la fiecare secundă! O secundă, o biată secundă, la care nici nu suntem atenți, și mântuirea poate fi pierdută! Un moment e foarte important dacă știi să-l trăiești. Deci trăiești momentul ca să repari trecutul și să câștigi viitorul! Nu vă gândiți ce va fi. Lăsați viitorul să-și rezolve singur problememle! Tu trăiește momentul ăsta cum trebuie și lasă în seama lui Dumnezeu viața ta.
 

*

 

Părintele consideră că a fi licențiat este o realizare profesională. Numai a dori Veșnicia fericită și a face în fiecare zi tot ce-ți stă în putință să ajungi acolo, înseamnă că te-ai ancorat la idealul cel mai înalt, fără de care nu reușești mai nimic:
 

“Problema care se pune este ca în fiecare zi să putem cuceri Veșnicia. Acesta este idealul. A avea cineva gândul să ajungă ceva în viață e un scop omenesc, nu un ideal. Idealul este să slujești la ce e mai înalt posibil. Dacă tu nu știi că slujești lui Dumnezeu, Care e Veșnic, te vei împotmoli. Trebuie să fii atent: ce nu ține de Veșnicie, nu face!” Citește mai departe…

22.11.2016

Cateheza despre “Sensul ispitelor și al necazurilor”

Sfântul Ierarh Nectarie:
 

1. Pentru ce necazurile noastre sunt dese și succesive?
 

Dar oare pentru ce întristările noastre sunt atât de dese și atât de numeroase? Această nedumerire ne-o dezleagă Sfânta Scriptură, care arată pricina pătimirilor noastre – pricină care coboară până la păcatul strămoșesc – când zice: Precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el (Rom. 5:12). Prin urmare păcatul și moartea, pe care le-am moștenit, sunt cele dintâi pricini ale chinurilor pe care le îndurăm, fiindcă pe de o parte păcatul, interpunăndu-se ca un zid despărțitor între Dumnezeu și oameni, l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu. Consecințele acestui fapt au fost întunecarea duhului și orbirea puterilor sufletești, adică a puterii cunoscătoare, a celei voitoare și a celei simțitoare; și acestea tocindu-se, cu greu l-au mai putut sluji pe om și au devenit pentru el surse a mii de întristări și dureri. Iar, pe de altă parte, moartea pe care am moștenit-o a semănat în noi stricăciune, care s-a dezvoltat în noi, și, de-a lungul timpului, am văzut toate câte ne-au venit din această dezvoltare și care, de vreme ce ne amenință existența, sunt dureroase și greu de purtat.
 

Așadar cea dintâi și cea mai importantă pricină a întristărilor noastre este aceea pe care deja am enunțat-o la început, iar a doua o constituie starea noastră morală, care ne situează fie mai aproape, fie mai departe de Dumnezeu. Iar acest zid despărțitor pe care l-a înălțat potrivinicia noastră față de El pe toți ne-a depărtat de Dumnezeu, fiindcă starea noastră, aproape a tuturor, era una de potrivnicie fața de Dumnezeu. Dar când zidul despărțitor a fost surpat de Hristos, deja totul s-a schimbat, fiindcă Hristos nu numai că a împăcat neamul omenesc cu Dumnezeu, ci a întărit din nou sufletul omului prin lumina Lui dumnezeiască, deși puterile sufletești erau tocite. Așadar starea creștinilor poate să se schimbe în funcție de luminarea pe care o primesc prin credința lor în Domnul nostru Iisus Hristos, fiindcă El întărește puterile sufletului pentru a-i sluji acestuia fără greșeală și pentru a-i da astfel mai puține necazuri de răbdat. Citește mai departe…