19.04.2012

Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei.


Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos din județul Suceava și reasamblatã pe un teren al Ministerului Apãrãrii Nationale situat în strada Brașov, nr. 21C, sectorul 6. Citește mai departe…

26.09.2016

Întâlnire cu tinerii pe tema “Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”

Miercuri, 28 septembrie 2016, începând cu ora 19.00, îi invităm pe tineri la biserică unde vom vorbi despre “Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”.
 

Îi așteptăm cu drag!

26.09.2016

Hramul bisericii – Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

Marți, 27 septembrie 2015, parohia noastră își va prăznui ce de-al doilea hram al cărui patron spiritual este Sfântul Ierarh Antim Ivireanul.
 

Programul slujbelor a început în această seară cu Vecernia, Litia și Acatistul, iar mâine va continua cu Utrenia și Sfânta Liturghie oficiată de către un sobor de preoți alături de părinții parohiei noastre.
 

Vă așteptăm la praznic!

26.09.2016

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

Luna septembrie în 27 zile: pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești.


Vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, acest trimis a lui Dumnezeu pământului românesc din îndepărtata Ivirie (Georgia) nu a îngropat nici un talant din câți i-au fost dăruiți de Dumnezeu și pe toți, ca o slugă bună și credincioasă, i-a înmulțit.
 

Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, părinții săi, Ioan și Maria, l-au crescut în evlavie și dreaptă credință. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turcească în care a căzut, tânărul Andrei își arată de timpuriu ascuțimea minții, deprinzând cu ușurință limbile greacă, turcă, slavă veche, arabă, iar mai târziu și limba română. După mărturiile vremii, se pare că, după ce a scăpat din robia turcească, a trăit în preajma Patriarhiei de la Constantinopol, unde a învățat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia.
 

Către anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, îl aduce la București, unde, după ce îl învață meșteșugul tiparului în tipografia domnească de la episcopul Mitrofan, se mută la Mănâstirea Snagov, unde întemeiază o nouă tipografie. Aici a supravegheat cu neobosită râvnă tipărirea a 63 de carți (din care 38 lucrate de el însuși), în diferite limbi: română, greacă, arabă, georgiană. Citește mai departe…

14.09.2016

Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului

Luna septembrie în 14 zile: pomenirea înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci.


Împărăţind în Roma Maxenţiu, persecutorul (307-312), făcea multă chinuire popoarelor, gonindu-i şi chinuindu-i nu numai pe creştini, dar şi pe păgînii săi ucigându-i şi jefuindu-le averile lor. Petrecea cu necurăţie, siluind casele celor de bun neam, şi era tuturor romanilor foarte greu şi urât, pentru acea tiranică, cumplită a lui viaţă şi prea spurcată. Deci, au trimis romanii, în taină, la împăratul Constantin (306-337) care petrecea atunci în Britania cu mama sa, Elena, rugându-l pe el să vină şi să-i scape de tiranul acela. Iar Constantin i-a scris mai întâi lui Maxenţiu, sfătuindu-l pe el prieteneşte să înceteze o tiranie ca aceea. Iar el nu numai că nu l-a ascultat pe dânsul şi nu s-a îndreptat, dar şi mai amar s-a făcut. S-a sculat chiar asupra lui Constantin, pe care toată oastea romanilor la împărăţie-l alesese, nevrând ca să-l aibă deopotrivă cu sine la împărăţie. Pentru că Maxenţiu, cu de la sine putere s-a suit în Roma pe scaunul împărătesc, nu cu voinţa poporului; ci numai cu sprijinul câtorva mai mari, cărora le-a făgăduit multe daruri şi cinste. Iar Constantin a fost ales împărat de către toţi cu un glas. Drept aceea, auzind Constantin că Maxenţiu tot neîndreptat petrecea, ba încă şi la alte fapte mai rele se întinde, s-a sculat şi a mers asupra lui cu război. Văzând însă că puterea oştilor sale nu este de ajuns şi gândind apoi la farmecele cele rele ale lui Maxenţiu, a început a se îndoi, pentru că ştia că Maxenţiu a vărsat mult sânge omenesc la facerea vrăjilor: mulţi băieţi, fete şi femei îngreunate a înjunghiat la jertfele diavolilor, căutând milostivirea deşerţilor idoli, spre care nădăjduia. Citește mai departe…